Enigmatica femeie

Femeia e poezie,

Un extaz şi agonie!

Când înger în viaţa ta,

Când o diavoliţă rea!

*

Incită, te ameţeşte,

Seduce şi înrobeşte.

Lesă dacă ai purta,

Nu te-ai supune aşa!

*

O viaţă o studiezi,

O cunoşti. Dar aşa crezi!

Când declari: "Am reuşit!"

Mintea iar ţi-a-nvăluit!

*

Are şi toane un car,

Atunci te ţine pe jar!

Spirodial, după ea, 

Repeţi: "Da, iubirea mea!..."

*

O adori, e sensul vieţii,

Chiar şi-n zorii dimineţii,

Când vâlvoi, părul pe cap,

O arată ca un drac!

*

Şezi c-o alură mirată,

(Nu de podoaba săltată!)

S-a culcat blondă, aseară,

Acum e neagră. O cioară!

*

Tânjeşti când nu e cu tine,

Moare sufletul, ştii bine,

Dacă este bosumflată,

Ori întâmplător, plecată!

*

Se răscoală, clocoteşte,

Trupul tău când zăboveşte,

Caldă, lipită de tine,

Plină de miresme fine...

*

Ciudată eşti, măi femeie,

Suspicioasă, atee,

În iubire năvăleşti,

Apoi iar te răsuceşti!

*

Cine poate s-o-nţeleagă?!

E calmă, apoi tornadă,

Doar că un fir din sprânceană,

A picat rebel pe geană!

*

Mereu o misterioasă,

Când e tandră, când focoasă,

Îţi şopteşti mirat, năuc:

"De unde s-o mai apuc?"

*

E un păpuşar, un bici

Ce muşcă. Par măscărici

Când mă frământ fără rost,

S-o descos. Parcă sunt prost!

*

Azi eşti drăguţă, stilată,

Mâine caţă intrigată,

Când vine şi mama mea,

Trei minute ca să stea...

*

O ispită zi de zi...

Discret nu ai îndrăzni,

Să o tulburi când găseşte

Un rid. Casa clocoteşte!

*

Eşti enigma vieţii mele,

Aş număra cer cu stele,

Decât să mă hazardez,

Felul tău să-l descifrez.

*

Un martir sunt şi voi fi,

Cât femeia voi iubi.

E un miraj, bine ştiu,

Fără ea aş fi mort-viu!