Haita - Fabulă

O haită de lupi hapsâni,
Nemâncaţi de săptămâni,
Au găsit un stârv în râpă,
De la o gingaşă ciută,
Şi au tăbărât îndată,
Să prindă câte-o bucată!
Liderul, puternic, face
Semn şi toată haita tace!
Se retrag. Supuşi pe labe,
Aşteaptă să le sloboade
Dreptul de-a mânca şi ei.
Şefu-nşfacă o gură...trei,
Şi înghite pofticios,
Carnea dulce, tacticos,
Rânjind câte-un colţ tăios,
La cei ce tânjeau la os!
După ce s-a săturat,
Hapsâni, lupii-au înşfăcat,
Ce-a mai rămas de la masă:
O copită ori o coastă,
Trag de pielea peticită,
Şi de şira dezgolită!...
De-a prins unu-o bucăţică,
Ceilalţi sar fără de frică!
Mârâind şi ocolindu-l,
Cu ghearele sfâşiindu-l,
Îl gonesc hulpavi, îndată,
Luptându-se pe bucată!
Căţelandrii trişti, aşteaptă,
Să se sature odată,
Lupii mari, vânjoşi şi răi,
Căci mereu când merg prin văi,
Şi găsesc o mortăciune,
Surii trufaşi, îi supune
Şi le ia chiar de sub nas,
Iar ei nu fac niciun pas!
Legea lupilor e dură!
Cel neputincios îndură
Şi-i făcut în bucăţele
De javre lacome, rele!...
S-au bătut s-au încolţit,
Până leşu-au isprăvit.
Ce-a rămas? Păi mai nimic,
S-a-ndopat tot cel voinic!
Iar firavii-s nesătui,
Şi-au pus din nou "pofta-n cui"!
......................................
Dar ce mă mir de jivine
Când se poartă şi la mine?!
Şi-s oameni raţionali,
Ehilibraţi şi morali...(?!)
Şi mai am pretenţii, frate,
La sălbăticiuni din haite!