Mama-Iarnă-i la căldură,
Copiii în bătătură.
Prin troiene moi, se joacă,
Ca doi pui de promoroacă!
*
VIFOR, cu nasu-n fular,
Zburdalnic şi temerar,
Saltă neaua sclipicioasă,
N-a rămas nimic pe casă!
*
GERU', cu fesu' pe-o parte,
Strigă la ghiduşul frate,
Să-l privească căci el ştie
Şi mai multă măiestrie!
*
Suflă-n geamuri şi arată,
Magie adevărată!
Floricele îmbinate,
Fine, parcă-s croşetate!
*
Apoi fuge către lac,
Şi pe loc l-a îngheţat!
Ca un ied a ţopăit,
Pe toate le-a-nţepenit!
*
VIFOR, nu e mai prejos,
Ridică nămeţi de jos,
Rostind: -Ghici, cine mai poate
Să îi ducă-n văi, departe?...
*
Peste gardul învechit,
Un moş privi uluit,
Şoptind: "Ce obrăznicei,
Cum să răzbesc printre ei?"
*
A strigat Iarna la poartă:
-Puştii au făcut-o lată!
I-aş fi urecheat...în fine,
Nu se cade, nu e bine...
*
Mama-Iarnă, i-a mustrat:
-În casă imediat!
La pedeapsă şi-nvăţaţi
Ca frumos să vă purtaţi!
*
Au intrat smeriţi în casă,
Măicuţa e mânioasă!
S-au lipit de soba caldă,
Şi dorm visând doar...zăpadă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu