Crapă pietrele spre seară,
Ger năprasnic e afară!
Nici în casă nu mi-e bine,
Căci am doar zdrenţe pe mine!
Căldură nu am deloc,
Stau strâns. De-aş avea cojoc...
Suflu-n pumn şi mai servesc
Un ceiuţ să mă-ncălzesc.
Mi-aş lua costumul bun...
Baba mă face nebun,
Zice că-s "cald" ca un mort,
Şi că-i bag schilodul cot,
În trupu' ce mi-a fost drag....
Şi când mă-ntorc, cică-i trag,
Pătura veche, uzată,
Şi e îngheţată toată!
Vrea s-o salte, cum să poată,
Pătura e apretată
De la răsuflarea caldă,
Dând de rece-i aspră, albă,
Promoroacă, sau ce-o fi...
Dar am teamă c-o muri,
Şi nu am un ban deoparte!
Poate milostiva moarte,
S-o-ndura să nu mi-o ia,
Tocmai pe băbuţa mea!
Să îi fac un ceai. Ptiuu, drace!
Gazu, fâss, şi apoi pace!
Of, mă rog de o minune,
Ca să aibă presiune.
Dar nimic nu s-a-ntâmplat,
Oftez şi mă bag în pat
Şi trag pătura scorţoasă.
Băbuţa mea, o miloasă,
O suceşte-i istovită;
Şi-mi dă partea încălzită.
Tare-s norocos c-o am,
Am şi un motan, pe Samm,
Lângă noi stă aşezat,
(Azi bietul, nici n-a mâncat!)
Ne încălzeşte niţel,
Doar că mi-e milă de el,
Căci îndură, foame, frig,
Şade zgribulit, covrig,
Tremurăm puternic, toţi,
Nu suntem nici vii... nici morţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu