Într-un vârf de prun uscat,
Şade dracu' ofuscat,
Căci de cinci zile şi-un pic,
Nora îl făcu bunic!
*
Să se bucure nu poate,
Se zvârcole, se socoate:
"Dracu' ăst' cum a ieşit,
Fix la tron mi s-a boldit!"
*
Nu cumva, (s-a mâniat!)
Se vrea nume-ncoronat,
Peste suflete curate,
Să le ia în iad pe toate?!
*
Arunc făţiş, o privire,
Prind un soi de uneltire,
O răutate drăcească...
Lumea o s-o răsucească!
*
Pare intrigant, despot,
Şi nu-i drăcuşoru' "copt"!
Mă întreb cu-ngrijorare,
Ce-o face când va fi mare?!
*
Va tăia în carne vie,
Un intrus, fir-ar să fie!
Geană drăcească şi rea,
De la străbunica mea!
*
Nu sunt încântat şi pace!
Stau ca pe tăciuni, pe ace,
Şi îl simt, parcă îmi spune:
"Ţi s-a dus vremea, bătrâne!"
*
Eu, ca puştan, nu tânjeam,
Spre putere nu tindeam,
Iar tata mă instruia
Şi mereu mă îmboldea:
*
"Fii aprig, căci nu eşti pom,
Ori un simţitor de om.
Ca să-ntorci lumea pe dos,
Tre' să fii tiran-drăcos!
*
Să-nrobeşti orice suflare,
Să îi duci la disperare,
Să îi chinui într-atât,
Până-şi pun laţul de gât!
*
Să-i desparţi, intrigi să bagi,
Între amici şi cei dragi,
Între fraţi să se omoare,
Împărţind: Iad şi "Răcoare"!
*
Să faci nevestele toate,
Târfe ieftine, amante,
Pe bărbaţi neputincioşi,
Tineri, cu puteri de moşi!"
*
Şi n-am ascultat, vă spun,
Pe tata, nu-s căpcăun!
Dar ăst' mic, neinstruit,
Mă face să mor subit!
*
Ce aspră căutătură,
Nici nu are dinţi în gură,
Şi deja coada îşi vâră,
Împărţind dureri şi ură!
*
Cum stătea în vârf de prun,
Nepotu', un drac nebun,
Cu o drujbă a tăiat,
Pomul...c-ar fi fost uscat!
*
Dracul ăl' bătrân "s-a dus"!
Michiduţă, pe tron pus,
A făcut oamenii toţi,
Ca şi el: drăcoşi, despoţi!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu