Vipera şi mielul - Fabulă

Şade vipera în iarbă,

Chip dulce, un îngeraş!

Pândind viclean, cum aleargă,

Un miel liber pe imaş.

*

Cu naturaleţe sare,

Şi se propti lângă el.

Mielul zăpăcit tresare,

Şi s-a înmuiat niţel.

*

Confuz de-aşa năvălire,

S-a retras vreo doi, trei, paşi.

Ea-l ţinti cu-nvăluire,

Cu ochi şireţi, pătimaşi.

*

Unduindu-se năpârca,

I se-ncolăci regeşte,

De picioare. Cioara, hârca,

Spuse: "Hm, te ameţeşte!"

*

Clipă nefastă! Mârşava,

Şuieră cu glas mieros:

-Nu te-nfrăţi cu zăbava,

Eşti tânăr, şarmant, frumos,

*

Iar eu o neprihănită,

Ca Fecioara-Preacurată,

(Anihilare vădită!)

N-am nici limba despicată!

*

Ia-mă, ţine-mă la sân,

Şi mă fă femeia ta,

N-am nimic, doar suflet bun,

Te-oi iubi şi respecta...

*

Cu nesaţ i-ascultă vorba,

Mielul pe loc se topi,

Chiar de-i şopoti şi cobra:

-Fugi că te va nimici!

*

Vipera, vă jur pe viaţă,

Avea nişte ochi în cap,

Că băgă subtil, în ceaţă,

Şi-un tartor, pe boss-ul Drac!

*

Bietul miel, ademenit,

De frumosul ei slogan,

Îi promise, negreşit,

Că-i va lua şi Merţan.

*

Reptila se cuibărise

Lângă pieptul primitor,

Îl stoarse, secătuise,

Şi-i sorbi nopţi de amor...

*

După huzur extrafin,

Lângă mielul credincios,

Şerpoaica-i turnă venin,

Căzând în trai vicios.

*

Ce păcat, iubirea sa,

Sinceră, o scrijelise.

Destrămând-o. (Nu-i păsa!)

Căci voit o murdărise...

*

Ca o morală:

Dup' această întâmplare,

Un lup sur a decretat:

-Să iubeşti o târâtoare,

Să dormi şi cu ea în pat,

Trebuie să fii prea bun,

Ori de dragoste nebun!

Are glasul ca şi mierea,

Iar sufletul ca şi fierea!