Un arici şcolit, scorţos,
Se ţinea tare băţos,
Într-un costum elegant,
Vrând s-arate impozant!
*
De când luase licenţa,
Se plimba cu diligenţa,
Purtând cu mărinimie,
Sub braţ, mapă maronie.
*
Iar acum cu masteratul,
Face şi el pe bărbatul.
Cum fac unii ce-s proşti bâtă,
Având şcoală...Sau n-au? Câtă?
*
Îşi lăsase şi mustaţă.
Vulpea, desfrânată hoaţă,
I-aruncase un scaiete,
Stârnind chicoteli la fete!
*
După un rug bombăneşte,
Când mustaţa-şi descâlceşte:
"E insultă, ce stricată,
O voi da în judecată!"
*
Hazardându-se cucoana,
Ridicându-şi suav blana,
Îşi dezgoli şoldu' fin,
De îi smulse un suspin.
*
Sângele-i pulsă năvalnic,
Dar se stăpâneşte falnic,
Pozând într-un împietrit,
Dar la faţă s-a-nverzit!
*
Tremurându-i mapa-n mână,
Gândeşte: "Asta-i nebună,
Ah, cum mă aţâţă proasta,
Poate mă paşte năpasta...
*
Punct ochit! Vulpea versată,
Saltă fustiţa îndată,
Spunând că tare doreşte,
Să ia din baltă un peşte.
*
"Scrobitul" a-ncremenit!
Se suceşte stingherit,
Căci zărise, uff, ce chin,
Peticelul ei, bikin!
*
Ce afurisită rea!
Ce credeţi că îşi dorea?
Îşi dorea să îl provoace,
Căci prea se-nfoia în ace!
*
Cu stoicism, biet' arici,
Se controla. Ca un bici
Muşca din el, ah, ce stare,
Ar iubi-o din picioare!
*
Eticheta nu-i permite.
"Raţiunea" : "Fii cuminte,
Pentr-o fufă de doi bani,
Ai comportări de golani?"
*
"Dorinţa" ameţitoare,
Îl îndeamnă: "Ce stai oare,
Perzi ocazia, pe bune,
Tu nu vezi ce bunăciune?!"
*
Palmele i-au transpirat,
Era tare disperat,
S-a muiat, o vede castă,
O ceru şi de nevastă!
*
Luă vulpea-n diligenţă,
O "coardă" lângă licenţă!
Nevastă de magistrat,
Paraşuta unui stat!
*
Morala:
*
Tu scorţos la patru ace,
Ghinionul te cam coace!
De la învăţat prea mult,
În amor devii "incult"!
*
Paraşuta nu ştiu cui,
"Sărut-mâna" să îi spui,
Că-i doamnă de magistrat,
Chiar de e încornorat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu