O aricioaică bătrână,
Cu o batistă în mână,
Şade în baston, la poartă,
Parcă e-nrădăcinată;
Aşteaptând pe puii ei,
Fata şi doi băieţei!
Dar de când s-au făcut mari,
Umblă prin urzici hoinari,
Uitând-o pe mama lor,
Ce se usucă de dor!
Cată' spre zare şi tace.
Niciun ghemuşor de ace,
Pe la ea n-a mai trecut,
Şi cu cât drag i-a crescut!...
Durerea o chinuieşte.
Fiica o dispreţuieşte,
Acum că e smochinită,
Cocoşată, urâţită,
Cu dureri la mâini, picioare,
Sau că e cicălitoare...
Of, îşi aminti săraca,
Că merse să-şi vadă fata,
Şi mâncând, scăpa pe ea,
Când din sos, ori vreo chiftea,
Atunci fiica ei, cea dragă,
O jigni spunându-i: "Babă
Neatentă şi senilă",
Că ar hrăni-o din milă,
Căci are copilaşi mici,
Şi-i dă şi ei din furnici,
Şi depuse efort mare,
Să strângă ceva mâncare.
A uitat că mama sa,
Muncea până se spetea,
Ca să îi dea ce-i mai bun,
Iată răsplata acum!
Suspină. Dar fecioraşii?
Erau buni ca îngeraşii!
Miloşi, mămoşi, respectuoşi,
Îns-acuma-s cărpănoşi,
De când şi-au luat soţii.
Numai soacră să nu fii!
Nurorile, bunăoară,
Nu-i spun mamă, ci "Povară",
Nu-i vorbesc, doar o insultă,
Că-i săracă, cam incultă,
Dar le-a dat băieţii ei,
Arătoşi ca nişte Zei,
Şi deştepţi cum alţii nu-s,
Dar, şmechere, i-au supus!
Plânge tare-ndurerată,
De spasme e scuturată!
Să-şi verse amarul tot,
Căci pe fii îi doare-n cot,
Că a muncit,vai de ea,
Doar s-ajungă "cineva"!
S-a luptat şi cu Roşcata,
Când aproape era gata,
Să-i mănânce pe copii,
(S-ar fi luptat şi cu mii!)
Căci s-a strâns un ghemotoc,
Înţepând-o-n orice loc!
..................................
S-a retras în casa sa,
Pe o uzată saltea,
S-a culcat, c-a-ntunecat.
Doamne, cât a aşteptat,
Sperând că se-ndură-un pui,
S-o vadă pe mama lui!...
Las' că va ieşi şi mâine,
Poate unul din trei, vine!
*
Ca o morală:
*
Tu, copile, ajuns mare,
N-ai simţire, nu te doare,
Să-ţi uiţi mama? Nu oftezi?
Ea nu vrea decât s-o vezi!
*
Azi părinte cu copii,
Mâine vei îmbătrâni.
Huzureşte-n bună pace,
Dar răsplata ţi se-ntoarce!
*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu