Năzuinţa porcului - Fabulă

Un porc gras, diform ca Dracu',

Frustrat că nu-l duce capu'

Să compună un poem,

El cu viaţă de boem,

Răsfăţându-se-n noroaie,

Mâncând sâmburi din "gunoaie";

Perfidul e indignat,

Că vrabia de pe gard,

Inspirată, compunea

Versuri care le cânta

Ca o dulce turturea!

Ba mai mult, se şi oua.

Năzurosul doar se-ndoapă

Cu lături, resturi, bea apă,

Grohăie de te-asurzeşte

Şi-ofuscat doar cleveteşte:

-Mi-ai făcut mintea, felii,

Numai în cântat o ţii!

Deranjezi, nici n-ai talent,

Drept ca nuca în ciment!

Sau perete...Mai contează?

Du-te şi te afişează

Cu această cârâială,

Într-o pădurice goală!

Şi otravă dacă-ai fi,

Mai uşor te-aş "înghiţi!"

Însă jegosul, în sine,

Ştia că ea cântă bine,

Dar nu suporta, se pare,

Că pasărea-i cu valoare,

Căci e jalnic eclipsat,

De-o "fărâmă" de pe gard!

Cum şedea-mbuibatul jos,

Auzi discret pe-un moş,

Ce-i replică lui nepotu':

-Ţi-o ieşi când zboară porcu'!

Rămânând uimit pe gânduri:

"Ce ascund aceste rânduri?

Cine-a zis că-s dobitoc?

Cred că pot zbura, socot!"

Se ridică din nămol,

Îi dă gardului, ocol,

Năzdrăvan, prinde elan,

Iată-l zboară-i genial!

Mare deziluzie!

Acum în concluzie:

Capul grozav, l-a buşit,

Sângele i-a năvălit,

Pe la râtul cel murdar,

Râvna i-a fost în zadar!

Împovărat de durere,

Zăcând prins, între zăbrele,

Gemând trist şi aiurind,

Stăpânul ager, sărind,

Iute l-a sacrificat!

Dar se scarpină în cap:

-Turbare la porci, nu-i, zău,

Cred că a făcut a rău!

* 

 Morala:

*

Când altul este mai "bun",

Chiar de pare un "mărunt",

Vrei să-l imiţi? Iată-ţi spun,

Nu uita un amănunt:

Dorind să-l întreci, zelos,

Să nu ajungi şi mai "jos"!