Povestea unui iepuraş - Poveste de iarnă pentru copii

Un iepuraş fără mamă,
Mic, flămând, privea cu teamă,

Fiindcă iarna, astă-noapte,

A depus nea peste toate!

Cu ghetele peticite,

Şi hăinuţele cârpite,

Fără căciulă, fulare,

Ori mănuşi, sau buzunare

Să-şi ascundă pumnişorii;

Mai să-i crape obrăjorii,

De la viscolul cumplit!

S-a oprit împotmolit,

Într-un nămete pufos,

Şi căzu cu faţa-n jos!

Dup-o scurtă ezitare,

A strigat cu disperare,

Să-l audă cineva,

Să-i salveze viaţa sa.

Nici ţipenie! Doar vântul

Bântuie pe-ntreg pământul,

Vâjâind prin pomii goi,

Cu alură de strigoi.

Dar norocul i-a zâmbit!

Un lup stingher, rătăcit,

L-a văzut neputincios,

Şi îl ridică de jos.

Sărmanu' a-ncremenit!

"Decât să mor crâmpoţit,

Mai bine-ngheţam ca mama..."

Lupul-milos şi-a dat seama

Că este înspăimântat

Şi plecă imediat.

Iepuraşul s-a ciupit:

"Oare-s viu, sau am murit?!

Cred că-s bocnă îngheţat,

Dacă nu m-a sfărâmiţat!"

*

Ca o morală:

*

Şi duşmanii furioşi,

Pot fi uneori miloşi!