Jinduind la căpriţe - Fabula ramolitului

Un ţap, cam surd şi bătrân,

Vede căpriţele-n drum,

Tinere, ah, nişte fâţe,

Născute ca să-l aţâţe!

*

Se zgâi printre zăbrele,

Ce s-ar mai juca cu ele!...

Aşa slăbănog, "trecut",

Pe toate le-ar fi avut!

*

Dar nu poate, capra lui,

E muierea dracului!

I-ar scoate ochii, nebuna,

Doar să nu vadă nici una!

*

Ea e o proastă grămadă,

Blana-i atârnă să-i cadă,

Tuşeşte, zbiară, se vaită,

Ar zvârli-o într-o haită!

*

Dar nici lupii, se gândea,

Nu s-ar mai uita la ea!

Decât colţii să şi-i piardă,

Mai bine foamea să-i ardă!...

*

Jinduind, târâş pe burtă,

O înjură, o insultă,

Că-i mâncase tinereţea,

Şi-i acreşte bătrâneţea!

*

Fluieră după căpriţe,

Astea chicotesc. Leliţe!

Se răsucesc să-i arate,

Semne că-i moş, nu mai poate!

*

Provocare şi insultă.

După capra lui, cea slută,

Iată, alte şugubeţe,

I-au făcut orgoliu, zdrenţe!

*

Înfuriat şi năuc,

Sare peste un uluc,

Şi se-avântă peste gard,

De-ai fi zis că-i leopard!

*

Scopul său era să cadă,

Peste caprele grămadă,

Să prindă una sub el,

Că prea îl credeau tembel.

*

Fatală aterizare!

Căzu cât era de mare,

Lângă un ţap furios,

Tânăr, aprig şi vânjos.

*

Din cinci lovituri dreptace,

Ţapul e pe spate, zace,

Între capre rele, proaste,

Ce-l loveau pe rând, în coaste!

*

Ţapu' june-l ia în coarne,

Şi peste caprele, doamne,

Îl aruncă peste gard,

Căzând ca orice moşneag!

*

Capra lui s-a mâniat,

Cu bastonu' strâmb, i-a dat,

Peste bot şi peste faţă,

"Eşti o pară mălăiaţă!"

*

Ca o morală:

*

Ţapule, tont, derbedeu,

Ramolit, te-ai crezut zmeu?

Vezi de capra ta, băiete,

Lasă căpriţele zvelte!

*

Spune-mi ce ai folosit?

Ţapul tânăr te-a snopit,

Şi capra ta, bătrânică,

Ţi-a "dat" ca o tinerică!

*

Când mai ai zile vreo trei,

Ia-ţi ochii de la femei.

Şi n-o face pe deşteptul,

Fă-ţi mai bine testamentul!