A înviat mortul! - Pamflet

Şchiopu', diezmierdat "Ratat",

Într-o noapte a "crăpat"!

Ori îi plesnise ficatul,

Ori îl păscuse infarctul!

*

Cert este, că soaţa lui,

Bocitoarea satului,

Se pusese pe jelit,

De toţi câinii au surzit!

*

Îl striga, îl scutura,

Pe Moarte o blestema,

Că îi răpuse comoara,

Cine s-o mai bată seara?

*

Merita. O rea de gură,

Ba o încuia şi-n şură,

Când pleca la crâşmă-n sat,

Ei şi ce, era bărbat!

*

I-a pus şi ştreangul de gât,

Odată, când l-a făcut

Impotent, tont şi ratat,

Toţi dracii l-au apucat!

*

Şi pe tăciunii încinşi,

Ajutat de vreo doi inşi,

A pus-o, o, Doamne Sfinte,

Fiindcă îl scoase din minte!

*

Da, şi dinţi i-a rupt vreo şapte,

Şi o numea "papă-lapte".

Capul spart de zeci de ori,

Las' că nu din asta mori!

*

Plânge-n colţul de năframă,

Rudele proaste îşi cheamă,

Îl băiesc, îl primenesc,

Îl veghează şi jelesc!

*

Şchiopu-i neclintit, săracu',

Mort să îşi mai bată capu'?

Şade cu-n chip zâmbitor,

Hm, ce mort ispititor!

*

Soaţa-l roagă printre şoapte,

O dată ochii să-şi crape,

Şi-i destăinui curat,

C-o viaţă l-a înşelat!

*

Cu popa şi cu poştaşu',

Cu primarul şi cu naşu',

Şi cu restul de prin sat,

Tot ce s-a numit bărbat!

*

Mortu', mort, dar e rănit,

Sare, o ia la plesnit,

Peste gură, peste faţă,

"Uite-a dracului de zdreanţă!"

*

Lumea a fugit în sat,

Căci mortu' a înviat!

Soaţa muţise de teamă,

Şi mimând, moartea îşi cheamă!

*

Şchiopu' era mort de beat,

Da-i ferice c-a aflat,

Ce făcuse fufa lui,

Paraşuta satului!

*

Şchiopule, tu, mort de beat,

N-ai fost bine inspirat!

Dacă dormitai mai mult,

Acum zăceai în pământ!