Inimă de mamă III

O mamă turturea, cu-n suflet cum altu' nu-i,

Îşi alina odorul, murind de dragul lui,

Hrănindu-l grijulie, când ciocu-şi deschidea,

Şi-l ciugulea prin puf, un fel de-al mângâia.

*

Ar fi oprit mămica, şi timpul doar să fie,

Puiuţu-n cuib, copil, o-ntreagă veşnicie!

Să-l fi hrănit o viaţă cu ciocul ei de mamă,

Doar să-l audă zilnic, cum ciripind, o cheamă.

*

O, ce mult îl iubea, era comoara sa,

Îl cuprindea duios şi parcă-l legăna,

Cum face orice mamă cu mititelul său,

Şi-i tare încântată, îl vede ca pe-un Zeu!

*

Frumos îi mai cânta, aşa melodios!

El o privea în ochi şi-o admira. Sfios,

Dorea şi el să cânte, aşa, ca mama lui,

S-o bucure cumva, chiar de era un pui!

*

Dar ieri venind la cuib, cu guşuliţa plină,

Zări înspăimântată, un pui lângă tulpină.

S-a-nfiorat şi zborul l-a frânt înfrigurată,

Şi a plonjat spre el, căzând ca secerată!

*

Era puiuţul ei, lumina, suflu, viaţa,

Ce-o aştepta cu drag, şi ziua, dimineaţa...

Perluţa sa din puf, cu ochii de mărgea,

Cui să-i mai dea gângănii? Doar pentru el trudea!

*

Pică îngenunchiată, zdrobită de durere,

Şi Domnului, c-o rugă, ea, ajutoru-i cere,

Să facă o minune, să-i dea puiu-napoi,

Că  nu va rezista, va pieri prin zăvoi.

*

Înfrântă, tulburată, începu să-l hrănească

Cu gâzele aduse; să plângă, să-i vorbească,

Sperând că dulcea hrană, îl va înzdrăveni,

Şi vioi puişorul, din nou îi va zâmbi!

*

A fost doar o dorinţă, un licăr de speranţă,

Puiuţu-i nemişcat. Ea ciugulind verdeaţă,

L-a învelit cu grijă pân' nu s-a mai văzut,

Şi a rămas acolo, zăcând, unde-a căzut!

*

Fără copilul său, sufletul mamei moare,

Să aibă mii de vieţi, de-ar fi nemuritoare,

Va pribegi o viaţă, o umbră călătoare,

Căci fără odoraş, nimica nu mai are!

*

Cu inima a plâns. Ar fi strigat durerea,

S-audă lumea-ntreagă, da-i sleise puterea.

Şi-n zori, lângă tulpină, mămica-naripată,

Îşi ţinea puiu-n braţe, se stinse împăcată!

                      ...............................

Dar iata, deodată, din verdele văzduh,

Se-apropie de ea un pui ca un sfant duh,

E puiul ei cel drag, odorul mult dorit,

Şi se trezi pe dată din somnul chinuit.

Îţi mulţumesc, o, Doamne, că nu-i adevărat!

Că e doar visul meu, cel ce m-a-ndurerat,

Şi spre văzduh  zburară, cu fiul lângă ea,

Ea, mama lui cea dragă, din ochi îl mângâia...