Sunt un netot de cinci stele!
Meşterul nevestii mele,
E vecinul meu, Mitică,
El o drege, el o strică!
*
Nici nu plec bine de-acasă,
Căci nevastă-mea, focoasă,
Se-nfinge ca o căpuşă,
În sonerie, la uşă.
*
Lumea bârfeşte şi spune,
Că Mitică, (Spurcăciune!)
Iese-n uşă ca Adam,
Şi că eu habar nu am!
*
Că o pupă şi o strânge,
Până Ana-ncepe-a plânge,
De plăcere, sau durere...
Dracu' s-o ia de muiere!
*
Eu când o ating uşor,
Ţipă de zici c-o omor!
Iar malacul ăla mare,
E pe post de zdrobitoare!
*
Râd vecinele-şi dau coate:
-Tontu' cred că nu mai poate,
Munceşte ca un robot,
O fi "terminat", socot!
*
-Sigur, c-astfel Ana lui,
N-ar fi zdreanţa nu ştiu cui!
Un slinos ce nu l-ar vrea,
Nici tuta de soacră-mea!
*
-Şi uite la ea, fâşneaţa,
Furişată dimineaţa,
Lipită de balustradă,
Urcă, nimeni să n-o vadă.
*
-Crede ea! Ochi curioşi,
Stau în vizor: babe, moşi...
Să nu piardă o clipită,
Cum e-n fugă, pipăită.
*
Ce să fac, Doamne, acum,
Să mă port ca un nebun,
Să fac crize, show în lume,
Pentru-o soaţă bunăciune?!
*
Să merg la Mitică-ndat',
Eu, prostu', încornorat,
Să mă rog ca la icoane,
Să-şi caute alte dame?
*
Ori să fac rost de-un topor,
Şi să-i dau până-l omor,
Şi lui, dar şi Anei mele,
Căci port coarne de cinci stele?!
.............................................
Plin de draci şi de frustrare,
A stârnit în târg, rumoare!
O-nşelă şi el pe ea,
Cu Mitică, uite-aşa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu