Falşi amici, nulităţi de zece stele!

Viaţa-i aspră ca un bici,

Când te bizui pe amici,

Căci ai o duzină, zău,

Însă te lasă la greu!

*

I-ai iubit şi i-ai stimat,

Generos, mereu le-ai dat

Ajutor când ţi-au cerut,

Azi te-ar îneca în Prut!

*

Cum de ce? Ţi s-au dus banii!

Nişte lăcomii, golanii,

Căpuşe care te-au supt,

Hiene care te-au rupt!

*

Se forţau să îţi zâmbească,

Şi fals să te preţuiască,

Mincinoşi cu şapte feţe,

Acum nu-ţi dau nici bineţe!

*

Prin faţă te linguşeau,

Prin spate te ruinau!

N-ai ştiut să îi testezi,

Să vezi cu cin' "defilezi"!

*

Curg dezamăgiri amare...

Şi pe rană de pui sare,

Nu te-ar ustura atât.

Pân' la urmă ce-ai pierdut?

*

Oameni de mâna a doua,

Nimicuri ce-au fost ca roua,

Ce au dispărut uşor,

Când le-ai cerut ajutor!

*

Impostori ce i-ai hrănit

Cât ai fost bine-nstărit.

Nulităţi de zece stele,

Bine c-ai scăpat de ele!

*

Să nu-ţi pară rău. Vezi mâine,

Când te salţi dintre ruine,

Ţine-i pe toţi la distanţă,

Ca să nu mai fii paiaţă!

*

Nu mai crede-n prefăcuţi

Ce-ţi rânjesc părând drăguţi.

Căci din nou e de faţadă,

Vor în genunchi să te vadă!