Un urs-cioban, cu nevastă
"Rea de muscă", (O năpastă!)
A chibzuit mult şi bine,
Cum să scape de ruşine.
*
Când era pe munte dus,
Ea muncea cu josu-n sus,
Nu la plivit prin grădină,
Ci prin şură la vecină!
*
La vecină cu vecinul,
A ieşit de curând vinul,
Şi prin fânul prăfuit,
Ei o ţin într-un iubit!
*
Cică se zvonise-n sat,
Că lupu-i amorezat
Şi el, că deh, generoasă,
Dă la toţi, e o miloasă!
*
Un vulpoi cu ani vreo opt,
Însă la minte necopt,
O ciupea, o giugiulea,
În lume, şi nu-i păsa!
*
Bursucul, libidinos,
Aproape "pe ducă", moş,
Cu-n dinte, şi ăla-l doare,
Îi promitea ce nu are:
*
Bărbăţie de voinic,
(O puşlama de bunic!)
Şi o noapte de amor,
Până strigă: "Ajutor!"
*
Şi sfrijitul Urechilă,
Cu o "dotare" umilă,
Fusese zărit la ea,
De un frate, prin perdea.
*
Of, of, of, sărmanul urs,
Îl face straşnic de râs!
Cum să scoată capu-n lume,
Cu aşa soaţă "în spume"?
*
Când venea neanunţat,
Mereu o prindea în pat
Cu vreo unul în călduri,
Spuneţi, cât să mai înduri?
*
A stat ursul necăjit,
Cu orgoliu terfelit,
A bătut-o pe năucă,
Dar ea tot cu dor de ducă!
*
Disperat şi umilit,
O minciună a scornit,
A-nşirat fără zăbavă,
Că nevasta-i grav bolnavă.
*
Însă nu de orice boală,
Un nimica, o răceală...
Ci de-o boală nemiloasă,
SIDA, cea periculoasă!
*
Amorezii au muţit!
Mulţi de frică au murit,
Au făcut infarct pe loc,
Loviţi de aşa "noroc"!
*
De atunci ursul tot pleacă,
Poate şi doi ani să treacă,
Soaţa lui e neiubită,
De amorezi ocolită.
*
Ca o morală:
*
Când eşti tare disperat,
Să scapi de mare-ruşine,
Inventează, nu-i păcat,
Doar aşa îţi va fi bine!
*
Mulţi, o viaţă, sunt cinstiţi,
Urând minciuna cu foc!
Însă când sunt încolţiţi,
O inventează pe loc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu