Ajutorul social - Indignare!

Din ajutor' social,

Achit taxe, funciar,

Gazele, lumina, apa,

N-a ajuns... s-au dus şi gata!

Nici nu mor, nici nu trăiesc,

Copiii mi-i chinuiesc,

Flămânzi, cu haine uzate,

Purtând frate de la frate,

Papuci de la veri "avuţi",

Doar să nu umble desculţi!...

Dar cu stomacu-i mai rău,

El îşi cere dreptul său!

E aşa afurisit,

Ieri să mor, m-a închircit,

Zgomotos, mă îmboldea,

L-aş scoate dac-aş putea...

Mă duc la bucătărie,

Nimica, fir-ar să fie!

Nici măcar, un colţ de pâine,

Frigiderul face mâine,

De când este scos din priză,

Trei ani. M-aş duce cu viză,

Undeva, dar hăt, departe,

Căci în ţară nu-i dreptate!

Cunosc "ştabi", un furnicar,

Iau ajutor social,

Milogi, bandiţi, huligani,

Pretind ca nişte golani,

Bani de la stat, uf, îmi vine,

Să îi spânzur de-a lor vile!

Cum Doamne, de îndrăznesc,

Să cerşească?! Mă-negresc

De atâta indignare,

De aceea statul are

În visterie, "doi bani",

Mama lor de hoţomani!

Năpârci, lacomi, ce ruşine!

Cardurile lor sunt pline,

Şi s-aşează-n moţ de rând,

Cu cel sărac, gol, flămând...

Îi ştii , căci le-atârnă-n jos,

Burdihanul slăninos,

Şi după hainele scumpe...

Cu dinţii parcă i-aş rupe!

Rumeni în obrajii groşi,

Parcă-s nişte caltaboşi!

Dar frământările mele,

Sunt că cei puşi la "putere",

Nu-i verifică să vadă,

Cam ce deţin prin "ogradă"?(!!!)

Cum babele necăjite,

Sunt închise, umilite,

Pentr-o "limbă" de pământ,

(Vizitată doar de vânt,

Dar avea proprietar.)

S-au rugat, dar în zadar,

Să le lase-n libertate,

Doamne, câtă nedreptate!

Treziţi-vă dragi primari,

Că-i faceţi milionari!