Toţi îi spun: "Du-te cu bacu'"!

Îl dezmiardă Prostănacu',

Şi îi zâmbesc natural,

De crede c-aşa-i normal!

*

Bombăne singur pe stradă,

Se-mpiedică fără grabă,

Când vorbeşte câteodată,

Îşi pierde saliva toată!

*

Hainele-i stau atârnate,

Peticite, nespălate,

Mirosind de, bârr, îţi vine,

Să fugi mai rău ca de-un câine!

*

Papucii, număr gigant,

(El zice că-i elegant!)

Sunt mereu, stângul în dreptul,

Dar o face pe deşteptul.

*

Pe cap ţine fes uzat,

Când pe ochi, când atârnat,

Vară, iarnă, noapte, zi,

Tot cu el îl vei zări!

*

Aţi crezut că e sărac?

Cardurile îi stau vrac!

Prostănacu' a primit,

Un conac. L-a moştenit! 

*

Şi multe parale-n cont,

Ştiţi vorba: "Noroc de tont!",

Însă nimenea nu ştie, 

Cred, că şade cu chirie.

*

În conac stă c-o pisică,

Cu mă-sa şi c-o bunică,

Iar în curte un dulău,

Ce are mirosul său!

*

Nu se spală, cică hoţii,

I-ar şterpeli şi chiloţii,

Să ştie că e bogat,

L-ar ucide noaptea-n pat!

*

-Măi, Prostane, îl întreabă,

O bătrânică de treabă:

De ce nu te-nsori băiete,

Că lumea-i plină de fete?

*

-Vai, femeia...ce-s nebun?

Vrea farduri, sală, parfum...

În trei luni, ascultă bine,

N-o să am bani nici de pâine.

*

Cică-s tare păguboase,

Vor să fie-n trend, frumoase,

Ce-ar roade din banii mei,

Cum face din os, Grivei!

*

E prostănac, sau nebun?!

Ba e un avar, vă spun,

Că n-ar umbla zdrenţuit,

Dacă nu ar fi zgârcit!

*

De o aşa lighioană,

Să-ţi faci cruci ca la icoană,

Şi să fugi şi-ntr-un picior,

Dacă e molipsitor?!