marți, 8 ianuarie 2013

Handicapul meu, ţintarul minţilor sărace



Am drepturi cum ai şi tu,
Unii parcă urlă: "Nu!"
Ce rău le-am făcut, nu ştiu,
Mă bucur, gândesc şi-s viu!...
Aş ieşi mai des din casă,
Handicapul nu mă lasă.
Nu suport ochii sticloşi,
De la "înguşti" şi soioşi,
Care mă privesc cu milă,
Ba mai rău, câş şi cu silă!
Chiar şi falsul ce-mi zâmbeşte,
La doi metri, şuşoteşte!...
Le par a fi un milog,
"Limitaţilor", vă rog,
Cu gândirea voastră scurtă,
Ce o ţineţi fix, sub burtă,
Pot să cumpăr de la piaţă,
O varză moale şi creaţă...
Aşa, priveşte în urmă,
Şi alţii..."Efect de turmă"!
Cască gura, văd că-ţi place,
E greu când prostia zace!...
N-ai văzut minte din "bile",
Pân' azi, scaun cu rotile?!
Da de unde să ceri, frate,
Minţi drepte şi luminate,
Într-o lume închistată,
Cu viziunea pătată,
Neştiinţă, nerozie,
Putregai... Fir-ar să fie!
Nu cerşesc, nu dau în cap,
Ăsta-i doar un handicap!
Am inimă ca şi tine,
Caldă şi cu simţiri fine.
Bate cu dragoste-n piept,
A ta ticăie-n duet,
Cu sufletul "tinichea",
"Vai", e veţişoara ta!
Decât doi sau trei ca tine,
Prefer o mie ca mine!
Dar mă scurmă o-ntrebare,
Nu cumva-i discriminare?!....
Nu mă simt nenorocit,
Chiar de Domnu-a fost zgârcit.
Ignorantul, văd,  eşti tu,
Aproape că ragi un "Mu!"
Bogăţia mea e mintea,
Şi a ta, "vastă", cât lintea!
A mea vede peste lume,
A ta, rufa de pe culme!
Cînd dialoghez cu tine,
(Nu am Dex-ul, azi la mine,
Parcă îmi spui.) Trei cuvinte,
Le scoţi greu şi bâlbâite.
Şi ţi-aş mai spune eu, multe,
Dar vei zice că-s insulte...
.........................................
Nu vreau milă, măi sărace,
Doar respectă-mă şi pace!
Însă ştii ce-am constatat?
Că la suflet eşti secat!
Nu doresc nimic să-mi dai,
O puşcă, ceva, nu ai?
Trage, ţinteşte-mă-n cap,
Doar că sunt handicapat!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu