Prin fereastra ta, brodată,
Cu brăduţi şi flori de vată,
Tot priveşti spre ulicioară,
Aşteptând pe Moş s-apară...
*
Scârţâie neaua-ngheţată.
Un moş bâjbâie la poartă,
Alb ca şi bunicul tău,
Şi cară un sac, cu greu.
Nu-i în roşu, nu-i Crăciun,
Tot cu daruri şi bătrân;
Se apropie uşor,
Pân' ajunge în pridvor.
Trage cu ochiul, Adiţă:
-Moşul ia o cizmuliţă,
Şopti fratelui, un pici.
Sâât, ne pune daruri mici!
Ei, copii, cine să fie?
E un Moş ce-mi place mie!
Dar nu intră în odaie,
El e Moşu' Nicolae!
Adiţă e-nsufleţit:
-Cizmele le-am lustruit...
Două seri le-am curăţat,
Iată, Moşul, ce-a lăsat!
Pleacă Moşul. E grăbit.
Adi, sprinten, a sărit,
Luând darul din pridvor:
-Nu am niciun beţişor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu