Bătrânii României - Sââc, că Moartea-şi pierdu coasa! -Pamflet

Frunză verde trei aluni,

În România-s bătrâni

Mulţi, ca frunza şi ca iarba,

Absorb aerul degeaba.

Ne-au crescut, ne-am făcut "zmei",

Ce nevoie avem de ei?

Să-i mai suportăm prin casă,

Să-i vedem gârbovi la masă,

Scăpând pe haine din gură,

Unsuroasa-mbucătură,

Să ne-ngreţoşăm, se poate,

Unde este Moartea, frate?

Moartea plânge cu suspine:

-Aoleuu şi vai de mine,

Eu, o şuie nemiloasă,

Am rămas azi fără coasă!

Cum treceam vama-n Albiţa,

Ţinându-mi bine fustiţa,

Căci vântu' mi-a-nvăluit-o,

Cineva mi-a şterpelit-o.

Cum să "curăţ" frumos, glia,

Bătrânii din România?

Ştiţi ce mi-e ciudă, vă jur,

Un om blajin şi bătrân,

M-a sfătuit trecând vama:

"La coasă ia bine seama!"

Îl ignor, zic: "E senil!"

Dar un hoţoman abil,

Mi-a " suflat-o", nu ştiu cum,

Dar-i admir flerul, e bun!

Ei, acuma, dragi români,

Suportaţi-i pe bătrâni!

V-au ocrotit, legănat,

La şcoli înalte v-au dat,

Au îndurat sărăcie,

Vouă bine să vă fie.

Au strâns bănuţu' muncit,

Apoi vi l-au dăruit.

V-au dat tot ce e mai bun,

Iată, sââc, acum vă spun!

Ce laşi, v-aţi bazat pe mine

Să vi-i iau? La toţi: RUŞINE!!!

Ei v-au suportat, şi-apoi,

Nu s-au plâns aşa ca voi.

Însă vreau să vă gândiţi,

Că şi voi îmbătrâniţi!