Sugrumat de datorii,
Cu o ceată de copii,
(Doi a lui, a zis: "Hai, fie!"
De restu' doar satul ştie!)
Cu o soacră ca pelinul,
Mai ales când iese vinul.
Şi-o nevastă, o bovină,
Infidelă şi haină,
S-a decis, (Că nu mai poate!)
Să se spânzure la noapte!
*
Mai încercase, eheiii!
Urcând pe scara din tei,
Se rupse. Un putregai!
A stârnit în sat, alai!
Ieri avuse ghinion,
Îl găsi unchiu' Ion,
Cu ochii ieşiţi din cap,
Atârnat într-un copac.
Laţul i l-a desfăcut,
Apoi straşnic l-a bătut!
*
Azi s-a învârtit năuc,
Pe lângă bătrânul nuc,
Studiind cam îngrozit,
Să nu fie putrezit,
Şi când s-o lega de el,
Să pice ca un tembel,
C-or râde curcile toate,
Că nu-l vrea nici coana' Moarte!
Şi-apoi viaţă nu mai vrea,
Că e groaznică de grea!
*
A urcat şi-n pod, la şură,
Chitind o grindă mai dură.
O testă, se răsuci,
"Cred că m-oi bălăngăni,
Şopoti nemulţumit,
Însă sunt bine pitit,
Nu m-o găsi nici pisica,
Şi voi fi lângă bunica!
Doar toantele să nu urce,
Planurile să-mi încurce!"
*
A-mpletit trei funii groase,
Aspre, dure, noduroase,
Cu gândul când o lega
Laţu-n beregata sa,
Să fie o calitate,
Nu să ajungă pe spate,
Să-şi frângă bazin, picioare...
Căci aşa greu se mai moare!
Migăleşte mulţumit,
Până ce a isprăvit!
*
Noaptea, ca hoţul, tiptil,
Cu-n săpun, sfoară, abil,
S-a dus la nucul rotat,
Ca un puşti s-a căţărat,
Dar deodată-ncremeneşte,
Tremură, se văicăreşte:
"Aoleuuu, măicuţa mea,
N-au cu ce mă îngropa!
Ca să mori e un nimic,
Însă neîngropat mă stric!"
*
Zvârle sfoara şi săpunul,
Sare din pom ca nebunul,
Bombănind ca un turbat:
(Ba voios s-a şi pupat!)
"Na! că nu m-am sinucis,
C-aş fi fost hrană, precis,
Mâţei, muştelor haine,
S-ar fi îndopat şi-un câine...
Bogătaş dacă eram,
Sigur mă sinucideam!"
*
Replică:
*
Tu, sărace, ce tot spui,
De aveai bănuţii lui,
Te mai căţărai prin pom?
Aveai trai plăcut, de Domn!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu