Ce, s-a abolit sclavia
Şi la noi, în România?!
E-n istorie, în texte,
Prin nuvele şi poveste...
La noi biciul muşcă crunt,
Din cel sărac şi mărunt!
........................................
"Tiranul", patron ratat,
Nemilos nemăsurat,
Cu chip aspru, gură mare,
Ochii de sperietoare,
Nasul, un cartof turtit,
S-a pus el, pe oierit.
*
Nu oricum. Cu angajaţi,
Ajutat de alţi confraţi,
(Despoţi fără Dumnezeu,
Periculoşi, cu tupeu,)
Au strâns "amărâţi" la stână,
Făcându-i sclavi, vreme bună!
*
Subjugaţi, ţinuţi în soare,
Fără apă şi mâncare,
Prin ploi dese, nesfârşite,
Ori vântoase răzvrătite,
Tăceau mâlc şi îndurau,
C-altfel dur îi pedepseau!
*
Copii-orfani, Doamne Sfinte,
Îngropaţi ca în morminte!
Femeile despuiate,
Umilite, violate.
Bărbaţii, bâte primeau,
Şi-n lanţuri, în beci, zăceau!...
*
Îndrăznea cumva, vreo unul,
Să se pună cu nebunul?
Vai! nu mai primea spre seară,
Un pesmet mic de secară,
Ronţăit de şobolani,
Batjocură pe sărmani!...
*
Era o delicatese!
Uneori, făr' să le pese,
Îi priva şi de la cină,
Punându-i la somn în tină,
Căci în saivane, în paie,
Era lux! O "fac de oaie"?!
*
Eu nu inventez nimic.
Şi unicul-străbunic,
Trecut prin aspru război,
N-avuse "traiul de boi",
Flămânzit şi biciuit...
Doamne, unde te-ai pitit?!
*
Cum înduri oamenii-draci,
Să-i chinuie pe săraci?
De ce îi laşi printre noi,
Făcând din orfani, slugoi?
Fără drepturi, demnitate...
Toate-n picioare-s călcate!
*
Vino, Doamne-n România,
Şi aboleşte sclavia!
Căci cei care au putere,
Sforăie, ori strâng avere,
De la sclavi umili ca noi,
Că-s tot ciobani...dar de soi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu