Râul este bosumflat
Căci ast' noapte a-ngheţat.
Nu mai susură deloc,
Gheaţa i s-a pus cojoc,
Iar pe faţă, fără milă,
Parcă zboară o copilă
Cu patinele! Se-nvârte,
Lăsându-i cute mărunte.
*
Adâncit în gânduri tace,
Parcă e bolnav şi zace.
Rabdă, căci în ierni pustii,
Copilaşii cei zglobii,
Chicotesc când e de gheaţă,
Apărând de dimineaţă,
Concurând pe faţa lui,
Uf, s-ar plânge, însă cui?
*
A tot cugetat un timp...
Iată, s-a stârnit un vânt,
Asprindu-l fără-ndurare,
Dintr-o singură suflare.
Vedeţi de ce-i supărat?
În final s-a resemnat,
Aşteptând să-i dea bineţe
Soarele să îl dezgheţe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu