Răceala lui Gerilă

La o clinică faimoasă,
Gerul a plecat degrabă,
Că o răceală spinoasă,
L-a-nţepenit ca pe-o babă.

*

A stat cu febră la pat,
A băut ceaiuri amare,
A tuşit, a strănutat,
Şi pe sub coaste îl doare.

*

Doamna Vântoasă, miloasă,
Îl masase cu zăpadă.
Dar nimic! Ieşi din casă,
Ca un medic-bun, să-l vadă.

*

A luat metroul. Lasă!
Ce maşină? E sărac!
Bine c-ajunse, ce-i pasă?
A prins rând şi stă posac...

*

Tusea, înaintea sa,
Îmboldea Junghiul din spate,
Răguşită, abia vorbea:
-Dă-mi prioritate, frate!

*

Sări Strănutul şi-o Febră:
-Noi suntem marionete?
Rânjind dinţii ca de greblă,
Treci la locul tău, băiete!

*

Bombăne Tusea în sine:
“Ce copii nesăbuiţi,
N-au respect pentru bătrâne,
Oare ei, nu au părinţi?”

*

Medicul i-a consultat,
Consumând trei reţetare.
Gerul, cum s-a vindecat,
A-ngheţat totul în cale!