Noapte de iarnă

Iarna de argint îmbracă,
Cu dâră de promoroacă,
Dealuri, câmpii, codri goi;
Cu steluţe albe, moi,
Streşinile adormite,
Şi gingaş împodobite,
Dorm în pace neclintite!

Coşurile de cărbune,
Tresar la aşa minune!
Iarna s-a înduplecat,
Cu un văl le-a răsfăţat;
Stau de veghe-n vârf de case,
Semeţe şi luminoase.
Niciun fir de fum subţire,
Nu le ia din strălucire!

Zburdalnic şi transparent,
Vântul s-a retras discret.
Pe la munte sau pe-un nor,
Să nu strice din decor,
Căci prin pomi, ramuri cochete,
Au flori albe în buchete.
Podoabe fine, beteală,
Aşezate cu migală.

E tăcere. Ca-n poveste,
Toţi adorm fără de veste,
Într-o lume ireală,
Îmbrăcată cu sfială,
În veşmânt pufos şi alb,
Căci iarna ca şi un mag,
A expus cu fală mare,
Creaţia-i sclipitoare!