Atracţie fatală - Iarna şi Soarele

Castă, suavă-fecioară,

Păşind sfios, într-o seară,

S-a cazat iarna la noi,

Îmbrăcând toţi pomii goi.

*

Şarmantă şi delicată,

Plimbându-se încântată,

În straie strălucitoare,

Prinse, suspinând, paloare.

*

Ce s-a întâmplat, vă spun.

Soarele-i ieşi în drum,

Fascinat şi-namorat,

A privit-o tulburat!

*

Ea, timidă, s-a albit,

Fâstâcită s-a topit,

Şi atât s-a înmuiat,

Încât ape-a revărsat!

*

Gerul, gardă credincioasă,

O ia-n braţe pe frumoasă,

O suflă necontenit,

Până când şi-a revenit.

*

Înţelept şi-ngrijorat,

Îi dă fecioarei un sfat:

-Lasă Soarele-gălbui,

C-o să pieri de dragul lui!

*

Sunteţi din lumi diferite,

Tu rece şi el fierbinte.

Tu îi aduci slăbiciune,

El te-atrage şi răpune!

.....................................

Inima-i plânge cu foc...

Soarele nu are loc

În lumea sa, de mister,

Şi n-a mai privit spre cer!...