Ajutorul vine de unde nici nu gândeşti! - Fabulă

Într-o bună dimineaţă,
Mărşăluiau prin verdeaţă,
Şarpele unduitor,
Şi-un arici înţepător.
Sub un brusture verzui,
O prepeliţă cu pui,
Îi ţinea feriţi de soare.
Văzând cruda târâtoare,
Zbură sus, pe o movilă,
Strigându-şi puii cu milă.
Temutul, făţarnic-şarpe,
S-a răsucit într-o parte,
Fixând cu ochiul, şiret,
Puii şi târâş, discret,
Se apropie de ei.
Vai, săracii mititei,
S-au strâns toţi în partea dreaptă,
Neştiind ce îi aşteaptă!
Însă bănuiau ceva,
Căci mama se agita.
Fâşâituri de târâş.
Sărmanii, pe rând, acuş,
Vor dispărea sugrumaţi,
Dar uniţi ca între fraţi!
N-au privit spre târâtoare,
Groaza le era prea mare!
Doar zgomotu-i anunţa,
Că cert, se apropia!
Au trecut clipe, minute,
Înaripatele-s mute!
Se mirau, preocupate,
Cum de nu sunt atacate,
C-a trecut vreme cam multă...
Mama apăru tăcută,
Şi-i cuprinde protectoare,
Sub caldele-i aripioare.
Au privit-o-ntrebători,
Cum făceau de-atâtea ori.
Apoi mama le arată,
Reptila decapitată,
De ariciu-ndurător,
Ce i-a fost de ajutor,
În clipele delicate,
Clipe de viaţă şi moarte!

Morala:

Ştiţi ce am redat aici?
Nu poveşti cu şerpi, arici...
Ci vreau să vă spun aşa:
Când dai de-un necaz, ceva,
N-aştepta pe vreun "amic"
Să te salveze. Vă zic,
Ajutorul îl primeşti,
De unde nici nu gândeşti!