Toamna, ca o mamă / Poezie pentru copii

Dintre brumi şi neguri grele,
Uscăciune-n vii, vâlcele,
Foşnete de frunzărie,
Bolta plină, cenuşie;
S-a ivit într-o maramă,
Toamna bună ca o mamă.

În poala-i cât şi pământul,
Ţinea ploaia, ţinea vântul,
Domoliţi la înserare.
Pribeag, vântul, bătu tare,
Răsfirând stropii de ploaie,
Peste văi în lungi şiroaie.

Iar pe braţele-i rugină,
Să nu-i căutăm pricină;
Ducea coşuri şi panere,
Ca să punem prin unghere
Şi cămări, beciuri obscure,
Nuci, alune de pădure,
Legume şi fructe dulci,
Toamnă, multe ne aduci!

Stai la noi ca altă dată,
Şi comorile-ţi deşartă!