Vântul vâjâie prin ramuri,
Şi le rupe din ţarţamuri,
Ciucuraşi de nea pufoasă,
Munca iernii, migăloasă!
Şi le rupe din ţarţamuri,
Ciucuraşi de nea pufoasă,
Munca iernii, migăloasă!
Neaua cade, şi tot cade,
Până ziua scurtă, scade,
Şi-n amurg, din cer, coboară
Moşul cu o sănioară.
Până ziua scurtă, scade,
Şi-n amurg, din cer, coboară
Moşul cu o sănioară.
Vede-o casă! Ba sunt şapte,
Mici şi albe ca un lapte!
Şi împins, ori tras de vânt,
Moşul iată-i pe pământ!
Mici şi albe ca un lapte!
Şi împins, ori tras de vânt,
Moşul iată-i pe pământ!
Nins şi argintat în plete,
Bate-n porţi. Fâl! un sticlete,
A zburat din cuibul rece.
"Cine e? Ce se petrece?!"
Bate-n porţi. Fâl! un sticlete,
A zburat din cuibul rece.
"Cine e? Ce se petrece?!"
Ca răspuns, la porţi sărace,
N-având vreme să se-mbrace,
Se ivesc copii în cete.
-Moşu-i! s-aud vorbe-ncete...
N-având vreme să se-mbrace,
Se ivesc copii în cete.
-Moşu-i! s-aud vorbe-ncete...
Cu năsucuri înroşite,
Fioruri înăbuşite,
Două fete mititele,
Printre gardul de nuiele,
Se zgâiesc. Uf, niciodată
N-au văzut pe Moş la poartă!
Fioruri înăbuşite,
Două fete mititele,
Printre gardul de nuiele,
Se zgâiesc. Uf, niciodată
N-au văzut pe Moş la poartă!
Le-au curs lacrimi cât mărgeaua,
Unde se topi şi neaua;
Şi timide au rostit:
-Intră-n casă, Moş iubit!
Unde se topi şi neaua;
Şi timide au rostit:
-Intră-n casă, Moş iubit!
Le-a dat daruri şi s-a dus...
Eu, ca martor, tot v-am spus!
Eu, ca martor, tot v-am spus!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu