M-aş întoarce-n ani / Doină

Frunză verde-n arătură,
M-aş întoarce-n ani, o tură,
Să mai simt zvâcnirea dulce,
A iubirilor năuce,
Să mai pun inimi pe jar,
Să am curtezani un car,
Să nu gust amarul trai,
Să mă simt ca-n sân de Rai!
.
Frunză verde de cicoare,
Cât mi-e dor de-o sărutare,
Furată ori dăruită,
Cu inima perpelită,
Să mă smulg din braţul drag,
Să mă răzgândesc în prag,
Să-i ofer ca matimă,
Dragoste din patimă!
.
Frunză verde uscătură,
Timpul, zilele îmi fură,
Şi-mi dă ani, mă-mpovărează,
Faţa rumenă-mi ridează,
Îmi dă junghiuri şi uitări,
Puerile comportări,
Cu zbucium şi insomnii,
Şi-mi dă toamne ruginii,
.
Triste, gri, înnegurate,
Să mă-mbrace pe-apucate,
Cu melancolii şi dor,
Să nu uit că-s muritor,
Şi-n ce mod voi oferi,
Aşa mă vor pomeni.
.
Şi îmi lasă timpu-n zbor,
Snop de amintiri şi dor...