Pe cuvântul meu de greier - Poveste în rime

A cântat uzându-şi struna,
Prin grădini, câmpii, ogoare.
Ploaia îl goni, şi bruma
L-a pudrat cu-nfiorare.
Greieraşu-i supărat,
Şi fugi de teamă-n strat.

Oftează cu nostalgie,
Când îşi aşeză chitara
Într-un cui, ca-n letargie...
"Oare când trecuse vara?
Niciun bobuşor n-am strâns!
Şi îl podidi un plâns.

Cum n-am fost atent la treier?
Se mustră cu tonul aspru.
Pe cuvântul meu de greier,
De se mai iveşte astru,
Voi strânge ca un voinic,
Orice vierme cât de mic!"

Urzind planuri peste planuri,
Un vârtej în iureş trece.
S-aud trosnituri de ramuri,
Şi un suflu sec şi rece,
A pătruns în casa lui,
Fiindcă uşa... Iată nu-i!

Dârdâind ca-n friguri grele,
În hăinuţe căpătate,
Astupă mici găurele,
Şi în uşă, aninate,
Puse val de păturici,
În spărtura de pitici.

"Brrr! se vaită în frisoane,
Sub o zdreanţă, ca să fie!
Toamnă eşti plină de toane,
Tremur ca şi o piftie.
Lasă-ţi hachiţile-n prag,
Să nu mor ca un beteag!
Că de nu aş fi cântat,
Vara ar fi lăcrimat!

De-ar mai fi încă un treier,
Aş strânge un bobuşor,
Pe cuvântul meu de greier!
Şi pică în somn uşor...