Aş doini / Doină

Aş doini în vârf de plop,
În strai popular şi clop,
Tras hoţeşte pe o parte,
Să răsune hăt, departe! 

Aş doini prelung, în nuc,
Schimnică precum un cuc,
Şi cu patos, şi cu jale,
Să îmi strig norocu-n cale.

Aş doini în şapte ulmi,
Să m-aud prin nori, sub culmi,
Să opresc vântoase rele,
Şi pe dorurile mele.

Şi aş mai doini în fag,
Să m-audă cin' mi-e drag,
Şi să treacă munte, vale,
Să-l aţâţ cu scurte poale.

Aş doini într-un stejar,
Să-i pun inima pe jar,
Să-mi plec genele sfioasă,
Să mă vadă iar frumoasă.

Aş doini să-l zăpăcesc,
Subtil să-l ademenesc,
Să-l îmbrac în straie fine,
Să doinească lângă mine,
Într-o blândă armonie,
Lungă cât o veşnicie!