Din farmecele lui Brumărel - Poezie pentru copii

S-a ivit din curmătură
Cu brumiţă peste tot,
Necăjită o făptură,
Mărunţică de un cot;
Şi se vaită-n chip şi fel:
-Vai, vai, vai, tu, Brumărel!

Mi-ai răcit nasul. Mustaţa
Şade ca un măturoi!
Iar labele, dimineaţa,
Călcând brazde, muşuroi,
Iau din stratul cu fior,
Lunecos, rece...să mor!

S-a zbârlit într-o clipită
Toată blana! Uf, acum
Gura parcă-i amurţită,
Cărăruşa-i ca de scrum,
Umectată şi pustie,
Şi-am fugit în galerie.

Patru ore şi m-ai bine,
Tremurând m-am lamentat.
Şi-am crezut că doar pe mine
M-ai răcit şi m-ai pudrat.
Însă şi vecina mea,
Îmblănită, dârdâia.

Cu o cuşmă brumărie,
Vestă groasă, pantalon
Dintr-un strat de frunzărie,
Elegant vă zic, pardon!
Brumărel şopti mâhnit:
-Nu fi trist că am venit!

Am şi eu un rost anume,
Să depun pe deal, câmpii,
Filigrane reci de brume,
Prin pomi ciucuri argintii,
Văl de ceaţă şi fior,
Iar din frunze, lung covor.

Hai, că nu-s aşa de rău,
Du-te în pătucul tău!