Încă mai pot zbura cu-o aripă răsfrântă,
O alta n-o mai am, am dat-o cu-mprumut...
Mă remontez, mă-nalț, speranța mă descântă,Și ce îți pasă ție că-năbuș un gemut?
Plutesc...zvâcnind sporadic din aripa cu răni,
Și-o pansez ca muta, la umbra unui nor,
Că sângerează strașnic, prin gura unei vrăni;
Și mă avânt din nou, că n-am vreme să mor.
M-atârnă uneori, oh! aripă sărmană,
Mă treci prin tir de rău, da prinzi elan din nou,
De parcă nici nu simți că porți dureri în rană,
Și mă botezi cu forță, iar eu îți pun garou...
Încă mai pot zbura cu-o aripă răsfrântă,
Iar pasărea din mine se-nalță lin și cântă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu