Să strângem cureaua... - autor Aurora Luchian

Parcă ne-a lovit năpasta! Viruși, tonți cu doctorate

Ce-au dat mită românește,  - mii de euro curate -

Doar să stea în moțul țării, să ne asuprească bine,

Până foamea hăulește și face ecou în tine.

 

S-a scumpit curentul, gazul, taxele ne-mpovărează,

Da-n guvern sunt mândri tare, neîndoios ne demonstrează

Că putem strânge cureaua, sub barbă, și de nu ține,

Cine supraviețuiește…cine nu, zile puține!

 

Bătrânii, părinții noștri, după ani prelungi de muncă,

Pun pe pâine margarină și-și închipuie că-i șuncă…

Cu o pensie infimă abia își achită gazul,

Și speră într-o mărire, da le crește doar necazul.

 

Eu, în nopți albe, amare, care trec anevoioase,

Gângăvesc în limba noastră, cuvinte armonioase,

Să nu dau rateuri, Doamne, că mi-ar fi așa rușine…

Las* c-au dat aleșii noștri, de-a râs mâța, să leșine!

 

Ce mă doare cel mai tare, de mă frăsuiesc de-o vară,

E că au vândut pământuri la străini, și-l cultivară

Să ne vândă din producții, tot nouă…ce nerozie!

Plâng străbunii în morminte, plâng și eu în poezie.