Deși-i vară-n
calendare, parc-o toamnă mă apasă
C-un pustiu
și-o ploaie deasă, ce mă țin captivă-n casă.
Plumburiul bolții
crește, fulgerul îi dezertează
Cu un trăsnet
ce țâșnește când o strună-și acordează.
Greierii
ascunși prin ierburi țin pe gene bobul ploii,
Și prin
insomnii bizare ar cânta precum eroii,
Însă resemnați
o vreme, cer seninului să vină,
Să îmi umple sihăstria,
voioșia să-mi revină.
Îmi anin
răbdarea-n spice și-i girez cu altă vară
Dac-o
risipește-n treacăt o furtună-n glas avară…
Mă neliniștesc
că-n toamnă printre nori prelungi, ursuzi,
Când te voi
striga prin foșnet, am teamă că nu m-auzi.
Deși-i vară,
vremea trece cu un scâncet sfâșiat,
Când adun surul
și ploaia dintr-un cer îndoliat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu