Nu credeam că-n versul ploii, vara va pleca-n suspine,
Și am alergat
s-o caut, șovăind să-i spun, ”Cu bine!”
Dar o negură
asupra-mi mi-a delimitat vederea,
Și o boare
parfumată mi-a sporit cumplit durerea.
Mi-e rușine că
n-am prins-o de o mână caldă, fină,
Și înmărmuresc
la gândul că o alta de-o să vină,
Poate n-oi mai
fi dispusă s-o aștept în viața crudă,
Și va plânge
pentru mine, și va fi o vară udă…
Vor veni
furtuni să-mi spele urmele ce obosite
Au cutreierat
pământul doar pe cioburi hămesite.
Știu că vei
umbla și tu să mă cauți prin abrupt,
Însă știu că
între noi toate punțile s-au rupt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu