Viață, șerpoaică dulce - autor Aurora Luchian

 

Haide, viață, și mă-nvață cum să cred din nou în tine,

Să te-nlănțuiesc cu brațe sinistrate, orfeline,

Să-mi pătrunzi viclean în carne, și în vene, și în vrere,

Să îmi dai șerpoaică dulce, o desagă de putere.

 

Să-mi zâmbești, nu în falsete, căci absentă și confuză,

Mă voi bizui pe tine ca model și călăuză,

Într-o lume perturbată de epidemii, războaie,

Îmi voi coase patru aripi…altele s-au frânt, greoaie.

 

Vino, viață, și mă-nalță, și de n-oi deprinde zborul

Să-mi întinzi aripa dreaptă. Hai, oferă-mi ajutorul!

Umerii mă dor atroce, da n-oi scoate nici un geamăt,

Dezrobește-mă de iaduri, și de vină, chin și freamăt.

 

Vreau alăturea de tine, prin hoinara rătăcire,

Să-mi oferi o bucățică, doar un boț de fericire…