Biciul ploii
furibunde mă lovește fără milă,
Peste trup se
scurge apa, tălpile frământă lutul,
Pământeană temporală
o primesc pașnic, docilă,
Iar din cap
până-n picioare parcă mă botează Prutul.
Ieri, au
înflorit salcâmii, deși-i toamnă-n calendare,
Mai primesc o
sevă nouă, ștergând frunza de paloare,
Vezi, zvâcnește
încă viața printre gâze-n suspendare,
Doar că-n nopți
întunecate frigul mușcă, luciul moare.
Gravi și
mișcători în vânturi, ce rostogolesc rugină,
Codrii
pregătesc în foșnet păturile migratoare,
Ce din petece
brodate, se aștern lângă tulpină,
Și de-atâta
frumusețe voi uita ce dor mă doare…
Ca să mă
desprind de culpă, merg la râu să-mi spăl din lut,
M-au clătit toți
afluenții, m-am rebotezat în Prut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu