Izvoraş în Cuptoraş - Poezie pentru copii

Izvoraş, muiat de soare,
Se înghesuie sub maluri,
Şi tânjind după răcoare,
Se prelinge fără valuri,
Însetat, palid, molatec,
Galeş...Izvoraş văratec!
.
Suspinând, prin pietre trece,
Şlefuite, lunecoase;
Şerpuirea sa, nu-i rece,
Iar broscuţele sfătoase,
Şuşotesc cu patos mare:
-Izvoraş are paloare...
.
Unde îi este răcoarea,
Clipocirile vioaie,
Limpezimea şi splendoarea?
E cuprins ca de văpaie!
Trece întristat, apatic,
Ah, tu, Izvoraş văratec!
.
Ploaia binefăcătoare,
Domnului, c-o rugă-i cere,
Să deşarte în izvoare,
Lacrimile-i giuvaiere.
Şi din aprobarea blândă,
Curg şiroaie şi-l abundă!
.
Izvoraş primind veşminte
Răcoroase, transparente;
Nu mai e copil cuminte,
Ţopaie, când piruiete,
Zvâcneşte, sare pe maluri,
Stropind un mănunchi de fete,
Ce-au venit de peste dealuri,
Desculţe, june cochete;
Să-i admire-n faptul serii,
Chipul de la ploaia verii.