Cerul doarme-ncercănat.
Norii leneşi, au căscat,
S-au întins, mai să plesnească,
Şi-au vărsat mana cerească.
Plumburiul Griucel,
Dintr-un strai ud, măricel,
A stors apă pentr-o vară,
Muncind spornic, până-n seară!
Unul falnic, cât un lan,
Înţolit cu un suman,
A vărsat din buzunare,
Picături răcoritoare.
Patru nori, cât patru mări,
Răspândiţi în patru zări,
S-au unit, şi sub cojoace,
Având stoc de poloboace,
Le-au scos şi le-au deşertat,
Peste holde, vii şi strat,
Prin ponoare şi câmpie,
Făcând lac de apărie!
Cerul n-a mai îndurat!
Vai, rezervă n-au lăsat
Pentru zile arzătoare,
Şi-i trimise la culcare.
S-au retras în colţ de Cer,
Nici saltele nu mai cer!
Storşi de vlagă, uzi de ploaie,
Dorm ca pruncii după baie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu