Baladă de vară - Poezie pentru copii

A plouat ieri şi ast’ noapte.

Atârnat de greutate,
De la straiul îmbibat,
Bombăne un pui, "murat".

-Papucii sunt plini cu apă,
Mi s-a dezlipit o talpă,
Casa-mi este inundată,
Nicio bluză n-am uscată!

Pantalonii, mai să-mi cadă!
I-am legat căci prin ogradă
Am găsit un şireţel
Şi i-am strâns bine, cu el.

Cămăşuţa de pe mine,
Udă-i, lipită, în fine…
Curg şiroaie parcă eu,
Sunt nor dat de Dumnezeu!

Pălăria mi-a luat-o
Vântul aprig, şi-a purtat-o
Peste dealuri, prin hârtoape,
Şi-i mâlită pe sub ape.

Suspinând ca nimeni altul,
Pescuise cu greu, patul,
Şi urcase întristat,
Şi tăcut s-a descălţat.

Din papucul cât o fundă,
Curge apa de abundă
Un mănunchi de pătrunjel,
Ce zăcea în lut şi el!

Falnic, galben, din lumină
Şi căldură blândă, fină;
Soarele zvârli săgeţi,
Cât în şapte dimineţi,

Şi-ncălzise, şi uscase,
Tot ce ploaia îmbibase!
Şi zvântă şi puişorul,
Ce-l mustră cu binişorul:

-Soare, acum eşti voinic?
Iată, nu mai am nimic!
Poţi seca şi marea toată,
Casa-mi şade tot sfărâmată!