Văduvioara-n văduvie - Pamflet

Într-o toamnă, la chindie,

Am rămas în văduvie.

Să vă spun cum am jelit:

O lună m-am cherchelit,

Nu cernită, ( ce-i păcat?)

Cu tot ce-i numit bărbat!

Mulţi şopteau: "Suferă, frate..."

Eu de dulcea libertate!

Mai să crăp de bucurie,

Halal trai în văduvie!

Am umblat cât am putut,

Şi-am iubit ce n-am avut!

Iubeam şi când răposatul

Mai mişca, dar vuia satul,

Că mă alerga gelos,

Când mă pipăia vreun moş.

Parcă ce putea să-mi facă?

Îngrijea de porci, de vacă,

Şi ca recompensă, zic,

Pipăitu-i un nimic!

Deh, cu fustangiul Tiţă,

M-a surprins într-o căpiţă,

Cu capu-ncâlcit prin poale...

Iscă iureş ca-n răscoale!

Tiţă avea şi hernie,

Dar "zbură" tocmai în vie,

Ca un vultur, speriat,

Rămânând şi nebărbat!

Şi nu s-a lovit... În fine!

Cum stătea chircit, pe vine,

Răposatul c-un briceag,

I-a ciuntit ce-avea mai drag.

Cu forţosu' lui Frigida,

Păroasă ca şi omida,

Fix în beci ne-a dibuit,

Ăsta-i fler de om ţicnit!

De-avea amantul, cojoace...

Eu primii trei bobârnace,

Dar şi el scăpă uşor,

I-a rupt nasul şi-un picior.

Frigida făcuse spume.

A scos secretul în lume,

Cică l-ar păstra de bun,

Şi eu îi uzez... Nu spun!

Mulţi avuşi, nu mai ţin minte...

Las', nu port nume de sfinte!

După ce "plecă" al meu,

Mai ştie doar Dumnezeu!

Ultimul mă ţepuise.

În pod mă ademenise,

Îl ştiam molâu, încet;

N-am ştiut că-i impotent!

M-a frământat ca pe pâine,

Plin de bale ca un câine;

M-a legat cu sfori, stricatul,

Apoi mi-a trimis bărbatul...

Ei, acuma-n văduvie,

O s-aleg ce-mi place mie,

Fără teamă de bărbat,

Ori că se bârfeşte-n sat!

-----------------------------------

Avu, Văduvioara-n draci,

Tineri, însuraţi, babaci,

Până când Tuta, lui Bratu,

O "centră" lui răposatu'!

Azi, prin colţuri de odaie,

"Al meu", o făcu de oaie!

Se căina încetişor:

"Fără Văduvioară, mor!"