Fudulia nu e bună! - Fabulaţie - Pentru copii

Din hugeagul foşnitor,
De la stacojiu covor,
Croşetat ieri, de Răpciune;
Ţâşni plin de goliciune,
Un vulpoi ca o nălucă,
Un rebel cu dor de ducă!

Că s-ar duce, nu e bai!
Însă nu e luna mai,
Să ieşi în albă cămaşă,
Iar de frig să faci grimasă,
Să-ţi ţii barba, scos din minţi,
Că îţi clănţănesc opt dinţi.

Stagiar prin luminiş,
Ursul îl privi pieziş,
Şi grăi: -Toamna e lungă,
Vulpoiul "e într-o dungă",
Ori e prea semeţ, ori prost...
Şi-l luă straşnic, la rost!

-Hei, am gemeni mititei,
Au hăinuţe, botoşei,
Dar mă tem de-o să te vadă
În strai fin, ca de zăpadă,
Se vor dezbrăca, ştiu bine,
Imitându-te pe tine!

Eu îţi sugerez să-ţi iei
Straie groase, bocăncei,
O căciulă îmblănită,
Şi toamna-i îmbrobodită!
Hai, că te-ai învineţit,
Tremuri şi te-ai închircit!

Vulpoiul suflă în pumni,
De la frig, visa tăciuni,
Într-o sobă-n vizuină...
Ursul nu-i! Iat-o vecină,
Îl săltă. E-nţepenit!
-Vai, crezuşi că ai murit!

Toamna-n colţul de basma,
Năstruşnică, chicotea.
Apoi mila o cuprinse,
Şi dintr-un stejar îi ninse
Frunze moarte, strat cu strat,
Şi vulpoiu-i îmbrăcat!

A plecat încetişor,
Călcând stratul foşnitor,
Cu fioruri, cu căldură,
Căci făcu temperatură;
Şi ajunse-n vizuină.
A sărit şi peste cină,
Şi c-o rugă-i mulţumi,
Domnului că-l ocroti.
A băut un ceai fierbinte,
Apoi se culcă cuminte.

Iar morala aşa sună:
Fudulia nu e bună!