O mustrai pe toamna mea! - Poezie pentru copii

Într-o noapte neguroasă,
Ţâşni greieraşu-n casă,
În frisoane, speriat,
Bău ceai, se puse-n pat,
Să se încălzească, Doamne,
Fiindcă toamna are toane.

Noaptea se ivi senină,
Cu cer în hăinuţă fină.
Dar se răzvrăti deodat’,
Şi ploi reci a presurat,
Gonind greieraşi, broscuţe,
Ce cântau pe mal, desculţe.

Ce spaimă! Se scufundase
De apa se-nvolburase,
Lăsând greierul stingher,
Cu ochi rugători spre cer,
Parcă refuzând să creadă,
Că toamna s-a pus pe treabă.

Pricepând că nu-i glumeaţă,
Murat tot, fără o zdreanţă,
Fugi spre căsuţa sa,
Bâjbâind prin noaptea grea,
Iar eu, martor, cin’ să fie?
Am compus o poezie,
Şi-o mustrai pe toamna mea:
-Ai de gând să stai aşa,
Bosumflată, zbuciumată?Fii fetiţă delicată!