Zorii vin. Dintr-un mohor
Ţâşneşte în vervă mare,
Un gândac multicolor,
Lăcusta cu lungi picioare,
Şi vreo patru gărgăriţe,
Cu buline pe altiţe.
Pe sub ştiriţă, sfios,
Cu un pansament la frunte,
Un ţânţar morocănos,
Că s-a lovit de o punte;
Cască leneş, şi iar cască,
Şi-şi puse pe cap o bască.
Trase cu ochiul discret,
Într-un bobuşor de rouă.
Că e şic, nu-i un secret,
Cămăşuţă, vestă nouă,
Iar la gâtul ca o aţă,
Papion dintr-o verdeaţă.
De prin lanul foşnitor,
Doi ochi ca două biluţe,
Se rotesc. Ici, un cocor,
Cu picioarele desculţe,
Şade-nţepenit spre soare,
Făcând planuri pe răcoare.
Un tril lung, armonios,
Sparge liniştea deplină.
Greieraşul cel lucios,
Cu o veche mandolină,
Începu o doină tristă,
De-a plâns mierla în batistă.
Pelini, brusturi, s-au spălat.
Buruienile trezite,
Toate s-au înviorat!
Păpădiile grăbite,
S-au împrăştiat şi-n zbor,
S-au depus pe-un ştir, uşor.
Zorii râd. Dintr-un mohor
Roade un hârciog cu spor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu