De atâta secetă - Poezie pentru copii

Geme câmpul însetat,

De mult nu a mai plouat.

S-a crăpat, iarba-i uscată,

Balta din preajmă-i secată.



Obrajii-i zvâcnesc de-ncinşi.

Spinii, mărăcini, învinşi

De arşiţă şi dogoare,

S-au sfărmat şi zac în soare.



Măceşul şi-a copt forţat

Fructele...şi s-a-ntristat.

Cosaşul abia respiră,

Nu mai cântă. Ce mă miră?



Moleşit şi prăfuit,

C-un copil micuţ, slăbit,

Stau sub ştiriţa-năsprită,

Gălbejită, scorogită.



Din lanul îngenuncheat,

Se-nalţă un şuierat,

Trist, prelung, de ciocârlie,

Plânge veşteda câmpie.



Un păianjen se sforţă

Şi o pânză înşiră,

Cu speranţa-n ziua nouă,

Să strângă un bob de rouă.



-Mi-e sete! scânci un pui,

Cătând ochii mamei lui.

Mamei, lacrima îi scapă

Şi copilul îşi adapă.