În Raiul aurorei - Poezie pentru copii

Aurora ne surâde
Cu suflarea-i răcoroasă,
Risipind miresme crude,
Boare-n vara secetoasă.

Rouă-n iarbă, prospeţime,
Bolta s-a-nroşit timidă,
Soarele vrea înălţime,
Vântul trezi o omidă.

Un nagâţ ţipă pe baltă,
Lişiţile-i ţin isonul,
Bâtlanul, capul, îşi saltă,
Raţele ridică tonul.

Dintr-un frasin, cu uimire,
O mierliţă subţirică,
Ciripi de fericire,
Şi-n slăvi, codrul, îl ridică.

Ţup! şi cucul singuratic,
Pupăza şi macaleandru,
Iar un ciocârlan pragmatic,
Şuieră adânc şi tandru.

Duioase şi-ndrăgostite,
Aşa cum sunt numai ele;
Sub frunze adăpostite,
Stau frumoase turturele.

Vântul tace. Parcă-i Raiul
De sunet, cântări, lumină,
Spicu-şi părăsise paiul,
Într-o treierare lină.

Macul, ca o vâlvătaie,
Văzând treierul prin lanuri,
Îşi lăsă pleata prin paie,
S-a dus viaţa, s-au dus planuri.

Pământul e-n fremătare.
Şi în dulcea armonie,
Cântă o privighetoare,
O sonoră simfonie.

Totu-i viu, ziua s-anină...
Greierii în vervă mare,
Adunaţi sub o sulfină,
Cântă verii pe răcoare.