Vara-nfofolită-n ţoale,
Cu basma, vestă şi ghete,
Strânge flori de câmp, buchete,
Să le aibă amintire...
Toamna îi cam dă de ştire
Că soseşte în curând,
Scurtând zilele pe rând,
Înmuind cărările,
Alungând cântările,
Cu suflarea-i schimnică,
Udă şi potrivnică.
Ieri a plâns într-o hârtoapă,
Plină cu nămol şi apă,
Că plouase, şi plouase,
Şi câmpul îl îmbibase...
Şi a dârdâit, pe bune,
Repetând o rugăciune:
"Doamne, trei raze să-mi dai!
Nu căldură ca în Rai,
Nu-ţi cer tril de păsăruci,
Doar straiul să mi-l usuci,
Că mă trec fioruri reci,
Tu m-aduci, Tu mă petreci..."
Vâja, vâja, vine vântul,
Sărutând pomii, pământul,
Şi zvântă în alergare,
Mirişti, dealuri, văi...agale,
Şi a verii ude poale.
Ciulinii în zbor trecând,
Lobodele fremătând,
Ştiriţa şi spinii goi;
Plâng că-n vers de piţigoi,
Răzbate o jale, dor,
Dup-a câmpului covor.
Vara privind îndărăt:
"M-aş întoarce, nu mai pot..."
Şi a plâns de a lăsat
Tot pămânu-nlăcrimat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu